A fi inteligent

Ce înseamnă a fi inteligent, cum se formează și dezvoltă sau de ce unii oameni sunt inteligenți și alții nu, de ce unii oameni au succes, iată câteva întrebări care își vor găsi răspunsul în rândurile ce urmează.

Inteligența –  este o aptitudine globală a individului de a înțelege lumea, de a acționa asupra ei,  inventivitatea de a face față provocărilor și solicitărilor acestei lumi.

A fi inteligent – depinde uneori decisiv de mediul în care subiectul acționeză, de experiența și abilitatea de a învăța și a gândi cu noi tipuri de concepte.

Aptitudinile –  sunt însușiri potențiale ce urmează a fi puse în valoare când sunt asigurate condiții optime. Au caracter de potențialitate (se pot manifesta sau nu),  au legătură cu procesele psihice, cu mediul,  cu performanța, cu eficiența.

Ceea ce este esențial pentru manifestarea și exersarea aptitudinii este un context pozitiv, condiții favorabile și antrenament, care pot duce la îmbunătățirea randamentului și la performanță. Dezvoltarea unei aptitudini duce la perfecționare, dă posibilitatea creării unor noi deprinderi, determină flexibilitatea în rezolvarea problemelor, face posibilă asimilarea mai ușoară a cunoștiințelor.

Deprinderile  – sunt  moduri eficiente de acțiune, de operare, tehnici de execuție a unor activități. Exersate, ele devin automate și influențează pozitiv dezvoltarea aptitudinilor, se potențează reciproc.

Talentul sau harul  –  reprezintă capacitatea de a obține performanțe superioare în diverse domenii, este o continuare a aptitudinii, o treaptă superioară de dezvoltare a acesteia, care pe lângă eficiența activității conferă și capacitatea de a crea opere originale.

Geniul  –  este cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor, ce dispune de o extraordinară capacitate creatoare, capabilă de produse deosebit de originale.

Supradotat –  persoană (copil) ale cărei capacități intelectuale sunt cu mult peste medie, care obține performanțe remarcabile și consistente într-un domeniu.

Interesele – sau câmpul de interes –  preferințele unei persoane pentru un anumit domeniu de cunoaștere sau de activitate ce presupune interes cognitiv (curiozitate). În urma experiențelor pe care le are, copilul “învață” să prefere unele activități în defavoarea altora.

Ereditatea  –  are un rol important în aptitudinile umane, dar factorii de mediu exercită influența esențială în împlinirea potențialului genetic sau “pierderea” lui. Este binecunoscut cazul copiilor lup, crescuți în sălbăticie, lipsiti de stimulările specifice în perioada adecvată pentru însușirea unor abilități generale, ceea ce a dus la pierderea definitivă a acestora - cum ar imposibilitatea achiziționării limbajului – deși însușirile native existau.

 Clasificarea aptitudinilor  –  generale  – inteligența sau aptitudinile cognitive
                                                       – creativitatea
                                                       –  speciale – pe arii specifice; – arte plastice, muzica, literatura, sport

Sternberg – Avem nevoie de abilități creative pentru a genera idei, de abilități analitice pentru a stabili dacă ideile sunt bune, de abilități practice pentru a implementa ideile și a-i convinge și pe alții de valoarea lor.

Linda Silverman –  observa două tipuri de inteligență:  – vizual-spațială –  utilizează preponderent emisfera cerebrală dreaptă
                                                                                                                 –  auditiv-secvențială- utilizează preponderent emisfera cerebrală stângă

Stilul educativ clasic (practicat în Romania) – este specific auditiv-secvențialilor, în detrimenul elevilor cu inteligență vizual-spațială, care în prezent reprezintă un procent mult mai mare decât cel al auditiv-secvențialilor.

Dezvoltarea aptitudinilor până la nivelul supradotării se realizeaza cu o mare auto-motivare personală (determinată de interes), chiar la vârste mici. Motivația împreună cu creativitatea pot uneori suplini factorul de mediu, dar pentru obținerea performanței este nevoie de convergența celor 3 componente: inteligență, creativitate, motivare.

Deși statistic copiii supradotați reprezintă 2-6% din populație, cercetările au demonstrat că programele ce stimulează inteligența, cât și  creativitatea și auto-motivația, obțin un succes vizibil, crescând procentul până la 20% din populație. S-a observat o creștere a inteligenței la ambele categorii (copiii normali și copiii supradotați), dar cu viteze de creștere diferite (de 10 ori mai mare la copiii supradotați).